Padurea Minunata

Duminica, Balanoaia, o minunatie de loc.

Povestea unei Iubiri la prima vedere

Am găsit-o în Parcul Alei. De fapt, a venit la noi, alergând şi pusă pe joacă. Am crezut că e a cuiva. Ne-am tot uitat în jurul nostru. Nu a venit nimeni după ea, aproape o jumătate de oră cât a stat cu noi. Părea de rasă, ce-i drept destul de murdară, dar frumoasă. Cred că era de pe la una din curţile din apropiere. Niciodată, niciun câine nu s-a jucat în felul acesta cu Bobo. S-au îndrăgostit la prima vedere. O să vedeţi în filmare că au mai fost copii care asistau la spectacol, dar Andreea era preferata ei. Ne-am gândit, ştiu asta, deşi în primele minute n-a spus niciunul nimic, că ar putea fi a noastră. E cel mai jucăuş câine pe care l-am cunoscut eu până acum, şi am avut câţiva şi m-am jucat cu mulţi. Am simţit că dacă mai prelungim momentul, o să fie mai greu să plecăm şi să o lăsăm acolo. Am spus să plecăm. Am profitat de clipa când căţeluşa s-a depărtat. Eu am zis la un moment dat, că dacă vine după noi, o luăm acasă. Speram să nu vină... Andreea a plâns tot drumul până la maşină. La un moment dat, căţeluşa ne-a zărit şi a venit în fugă după noi. Eu aveam inima strânsă, strânsă de tot şi mă tot uitam la Andrei. Căţeluşa ne-a însoţit până la maşină şi ajunşi acolo, s-a uitat la mine aşa cum niciun câine n-a făcut-o vreodată. Se uita la mine, în ochii mei şi în interiorul maşinii, se uita la Andreea, la mine, apoi la maşină. Nu ştiu ce a lipsit să zicem hai sus. Nu ştiu. În maşină, Andrei a spart lacrimile, şi pe ale lui Bobo şi pe ale mele. Am plâns pe înfudate şi nu mă deranja plânsul în hohote al Andreei, pentru că îl completa pe al meu. Dacă vreun alt copil ar fi plâns după ea, dacă... Cine ar avea grijă de ea cât am fi plecaţi? Nu ne permitem să o închidem într-un apartament, iar la casă nu e dorită. Andreea trebuie să fie suficient de mare cât să o poată îngriji. Eu n-am mai zis nimic, i-am lăsat pe ei doi să se certe. Acasă, am sperat, până în clipa asta am tot sperat, că Andrei va zice să mergem să o căutăm. Însă... într-adevăr, dacă un alt copil ar plânge după ea... Deşi, părea a nimănui. Părea în căutarea unei familii. Şi toată joaca aceea a ei cu noi, ar fi fost o dovadă din partea ei că merită. A fost iubire la prima vedere. Şi va rămâne aşa.

Primavara vreau la casa!

E atât de bine! E primăvară şi văd gărgăriţe şi fluturi. Şi îi spun mămicii mele tot. Şi că l-am tras pe Chichi-Richi de mustăţi şi că am alergat-o pe Zighi-căţeluşa, şi că am mai şi pupat-o pe năsuc. Alerg. Sunt liberă, respir, am şi slăbit un kilogram într-o săptămână. Am flori şi fac grădina mea. Am rămurele şi le găsesc rostul între jucăriile mele. Îmi fac cuiburi peste tot şi duc acolo tot ce am eu mai de preţ dintre lucruşoarele mele. E primăvară şi las soarele să-mi mângăie părul şi obrajii care deja sunt roşii de atâta dragoste. E primăvară şi descopăr lumea asta prin fiecare simţ al meu, cu fiecare privire, şi zgomot şi cu palmele şi cu picioarele(goale, pe pământul rece). E primăvară şi eu sunt copil şi îi spun toate astea mamei mele care îmi zice: mulţumesc, cu tine învăţ şi eu să văd lumea asta aşa cum este ea! De vis! Eu îi zic cu plăcere şi îmbrăţişarea noastră e primăvara!

De Paste!

A fost un Paste Fericit! Sarbatoarea continua, ceea ce va dorim si voua!

P.S. Primele patru poze sunt facute de Bobo :)

Doamne!

Iartă-ne ! Pentru...

... toate secundele în care am uitat să-Ţi mulţumim pentru că încă suntem, respirăm, ne îmbrăţişăm, râdem, gândim, iubim!

... toate minutele în care ni se pare că le facem singuri!

... toate orele în care suntem încărcaţi cu egoism, orgoliu, vanitate şi derivatele- pe care omenirea nu vrea să le vindece!

... toate zilele în care închidem porţile către Tine pentru că ni se pare că doar aşa avem timp de noi!

... toate săptămânile în care lăsăm clipele să treacă pe lângă noi!

... toate lunile în care călcăm în picioare aripile ce ne sunt date pentru zbor!

... toţi anii pe care îi ucidem!

Iartă-ne, Doamne, pentru toate dezamăgirile noastre de-alungul vieţii Tale!