sâmbătă, 19 decembrie 2009

Povestea Fulgului Bobo

Ştiu că e minunat ce lasă Dumnezeu noaptea pe geamurile noastre. Ştiu, şi îi mulţumesc pentru asta. Dar, pentru Dumnzeu, florile astea sunt pe geamul bucătăriei mele, pe INTERIOR! E destul de frig, dimineaţa la bucătărie :D
Cine cunoaşte fenomenul, vă rog, explicaţi copilului meu de ce se formează flori şi nu canguri, foci ori căţei.

Îngeri pe zăpadă, ieri seară, în faţa gospodăriei.


Tătic. Cu chibriturile. L-am trezit. Taaaaaatiiii, ne-ai promis că ne duci cu sania!!! Te rugăm, te poţi trezi? Te rugăm, zi-ne... A zis scurt, hai, îmbrăcarea! Yuuuuu, ca la armată. Record. 5 minute, fete afară, aşteptând sania. Căluţ( Andrei) înhămat, tras vreun kilometru. Bătaie cu zăpadă, apoi căluţ trecut la meseria de bază, fotograf. Mulţumim pentru poze, n-am fi avut ce pune pe blog dacă doar trăgeai la sanie :D. Căluţ bonav dup-aia, transpirat după sanie, înfrigurat înainte de culcare :( Căluţ îngrijit şi iubit şi mai bine acum.



Mămica. Cu chibriturile.
A fost o dată, ca în fiecare iarnă, o mămică fericită, aproape la fel de fericită precum fetiţa ei, văzând minunata mare albă şi rece şi fantastică şi atât de " ca atunci când eram mică". Şi se tăvăli mămica prin zăpadă, pe bune la propriu, trase de sanie până rămase fără pic de aer şi vreo trei kile( ceea ce foarte mişto), şi alergă copil prin nămeţişori... ca un copil ce este încă, mândră de chestia asta. Mda, îmi îngheţaseră mâinile cumplit şi mucul îmi îngheţase şi sufletu'n mine, dar, Dumnezeule, cât de fericită sunt când ninge şi e atâta zăpadă!
Fetiţa. Cu chibriturile. Aici avem un copil şugubăţ, cu o feţişoară de zile mari, cu gerul în nas şi-n amigdale şi totuşi, Dumnezeule, fără vreo problemă after. Long live gentamicina... Sau, eu ştiu, long live vitamina C. Copilul a fost fericit şi şi-a fericit mama cu o joacă straşnică de-a Inuyasha şi de -a Ash, Don, Miroku, Kagome, Andreea, Cătălina, cu căţeii noştri aciuaţi de fix acum un an, Micuţ şi Negruţa, la o bătaie sănătoasă cu zăpadă, în cea mai frumoasă seara de anul acesta. God, feels good to be alive. I'll miss these things when I shall be just snow :)

Fetiţa cu bulgărele. Din ce în ce mai mic din cauza căzăturilor:)))
o, este de menţionat că fetiţa poartă geaca mamei, în ideea ca în faţa curţii nu ne vede nimeni. Şi, serios vorbind, eram singurii nebuni afară cu copilul în plin ger şi nămeţi. Exagerez. Nu sunt nămeţi. E doar zăpada dată pe stradă de vecinii care au scos-o din curte...

În casă, pe mămică, tătic şi fetiţă i-a aşteptat bradul.
Eu nu înţeleg o chestie, îi zic fetei că bradul i l-a adus Moş Crăciun, ea zice, ura, după care zice, dar ce l-aţi luat artificial anul ăsta????? Repet, mama, Moşul l-a adus. Ea zice, yeeee, mulţumesc Moşule, după care: dar eu ştiu globurile astea de anul trecut şi ştiu că mai erau şi unele de sticlăăăă, deci, de ce n-aţi luat brad natural? Eu dau capul pe spate şi zic, Mamaaaaa, vorbeşte cu Moşul! Ea se întoarce către Andrei: Tati.... :)))))
Am senzaţia ca ea nu vrea să ne spună cine e de fapt Moş Crăciun. Glumesc!
Sper...
Artificial. Nu miroase a brad, dar mie îmi miroase a brad ori de câte ori îl privesc. Cred că e cel mai reuşit brad pe care l-am împodobit eu în ultimii ani. Multicolor aşa, curcubeu, asa cum e el:)
ŞI, A, ERA SĂ UIT, GÂNDINDU-MĂ CĂ S-AR PUTEA SĂ DISPARĂ ZĂPADA ASTA PÂNĂ PE 25, MI-AM IMAGINAT CĂ A FOST DEJA CRĂCIUNUL. ASTFEL, NU VOI MAI AVEA VREUN REGRET. CEEA CE VĂ DORESC ŞI VOUĂ!
CRĂCIUN FERICIT!

9 comentarii:

abramburika spunea...

Frumoasa zbenguiala, sa va fie de bine!!

Alexandra Mirela spunea...

Mulţumesc pentru tot!
Şi noi vă dorim sărbători fericite şi tot ce vă doriţi!!
Ne lipsiţi foarte mult şi nu uitaţi...
... vă citim cu drag!

Catalina Sfetcu spunea...

Abramburika, sarut mana :)
Ne-a fost numai de bine si desi am stat cu frica/n san vreo doua zile dupa, intreband obsesiv copilul daca il doare gatul, s-a terminat cu bine :) Am repetat experienta si cred ca nu mai trebuie sa ma mut intr-o tara calda, merge si una unde e iarna tot timpul :P
Sarbatori fericite! Sa ne vedem cu bine!

Catalina Sfetcu spunea...

Alexandra, si eu multumesc pentru tot!
Si astept noi postari pe blogurile tale :)

Sa ne revedem cu bine :)

Metaxa spunea...

Dar Chichi-Richi cu chibriturile unde este?

Blogul Bobolinei spunea...

Hehe... Mi-am propus sa il filmez pe Chichi-Richi cum face potecute prin zapada cu boticul si cu labutele din faţă. Şi cum îi rămâne zăpada pe boticul care se întinde la mângâiat. Altfel, dacă l-am fi luat la joacă, în faţa casei, şi dacă scăpa de cei doi dulăi ai străzii, cu certitudine nu scăpa de ceilalţi dulăi-vecini care-l văd aşa cum mi-l descriai şi tu deunăzi.
:)

adra_bell spunea...

Intreaba-l pe M faza cu flori vs. canguri, s-ar putea sa stie. Wow, Andreei aproape ii vine geaca ta, mai ai putin si imparti garderoba cu ea:)

Blogul Bobolinei spunea...

Andra_Bell, e pe bune! Deja îi iau încălţăminte număr 30-31, eventual 32.
Eu port 35.
Ea are aproape 5 ani! :D
Auzi, dar mi-e ciudă că invers nu prea se potriveşte. Mi-ar plăcea nişte pantaloni Hannah sau Lazy Town, ori bluziţă cu Sportacus. :P

adra_bell spunea...

ha, ha, eu am incepu. deocamdata ii iau elasticele de par:D