DE CITIT!!!

S-ar putea să fie un blog, unul maaaare, sau mai multe, ori o revistă on-line. S-ar putea să fie o leapşă generală şi permanentă.
Cert e că bloggerii giurgiuveni s-au descoperit.
Cosmin a lansat o provocare, o idee legată de... " front comun", a pasat-o la Traian ca să fie ameţitoare.
Vor fi reguli, am înţeles, va fi şi cel puţin o întâlnire deloc virtuală, iar până în prezent, au răspuns apelului pe blogul lui Traian şi pe cel al lui Cosmin, Sictireli, Nicoleta, Pepi Mustăţeanu... şi poate şi alţii, dar n-am apucat să citesc( durează ceva să dai linkurile astea )
Aşteptăm Ionel Muscalu, Eva , Oana şi pe toţi giurgiuvenii, bloggeri, cititori, negiurgiuveni :D dar cu blog ori doar cititori.

Vlad- rezultate sondaj

Castigatorul sondajului nostru esteeeeeeeee Vlad Tepes :)

Imagine preluata de pe

http://images1.fanpop.com

Acru! Bobo :)

Nu stiu, zau, nu stiu de ce naiba continua sa manance :D

Imagini giurgiuvene- leapsa luata de la Eva

Nu e niciun trucaj. E tanti care vrea sa vopsească gaura covrigului, în plin viscol :) Monument amplasat la intrarea în oraş... dinspre Bucureşti.

Poliţistul ăsta nota pagubele furtunii de astă vară(aia care a venit cu grindina ce a ciuruit clădirile). Deci, nota: pancarta fier orange căzut, creangă lemn picat peste chioşc, acoperiş făcut muci(ăştia la vară mai deschid!), chioşc de ziare luat cu totul de vânt şi dus mai pe centru stânga, poliţist în uniformă la datorie. Ce pagubă!

Câinii... doar câinii mai merg cu vaporaşu la Giurgiu. O fi ACEL vapor?! Acelaşi vapor?

Câinii... doar câinii mai cred faza cu recalcularea dobânzii, în caz că rămâi fără serviciu. Ce călduţ şi bine e încă pe la bănci... of of

Asta e mişto de tot! Era pusă bine, pe un teren, acoperit cu nea pură-puruţă, la momentul respectiv, undeva pe drumul spre Gogoşari. S-a răzbunat primarul care vroia să tragă o autostradă pe mijloc, sau vecinul care s-a săturat de vacile care-i ronţăie pepenii?

Dau mai departe leapşa Nicoletei :)

P.S. Pozele aparţin lui Andrei.

Ursuleţul jeleu, hit pentru Bobo :)

Urechiuşa muşcată face furori. Scuzaţi funduleţ de jeleu :D

Geloasă (şi) pe Bobo mai mică

Un botez. Copil la apă şi ne-am amintit. A căutat Andrei în discuri şi a găsit botezul Andreei.

S-a uitat Bobo la faza cu popa şi apa şi a întors capul.

Am zis ca un alt filmuşor ar fi mai amuzant. Nu ştiu de ce mi-am imaginat că e destul de mare încât să îi facă plăcere să vadă cum arăta mai mică.

Am găsit o altă filmare de cand avea vreo 8 luni, era în premergător, noi îi pusesem o păturica pe ea şi glumeam zicând că e papa de la Roma cu ţoca-ţoc(aşa-i spuneam suzetei).

Prima dată(revenind în prezent) a început să plângă pe motiv că ne-am bătut joc de ea cu păturica aia, apoi că suzeta e roz şi nu galbenă cum spusesm eu şi mai apoi, către mine: UAAAAA, TU NU TE MAI JOCI AŞA CU MINEEEEEEE!

Am înghiţit în sec şi am luat-o în braţe. Iubita mea, acum ne jucăm altfel, mai frumos.

Ea: -ueeeeeee, nu îmi mai vorbeşti aşa( pe atunci mă prosteam cu ţine e micuţa iepurashă, chestii d-astea).

Eu îmi şterg fruntea şi îi spun că şi acum o alint.

N-a avut efect. A cerut să oprim filmarea şi mi-a zis: TU NU MĂ MAI IUBEŞTI CUM MĂ IUBEAI CÂND ERAM MICĂĂĂĂ, ueeee.

N-am lăsat-o aşa, normal, dar ceea ce a urmat să-i spun este ceea ce ştiţi deja.

Văzusem eu că la fiecare bebeluş pe care i-l arătăm zice: e urât, ce urât e...

Deci, se pare că nu e pregătită să nu fie geloasă pe ea însăşi... mai mică :)

Mami, vreau să te ajut!

Mami, vreau să te ajut!

Ştiu deja foarte bine ce înseamnă asta. Înseamnă că vrea să se joace. Să se joace în timp ce şterge pe jos cu mătura( da, o târăşte prin toată casa), în timp ce spală o hăinuţă în chiveta de la baie(iar lacul creşte şi creşte), în timp ce şterge pe jos pe bune(cu cârpa de bucătărie :D) vrea să se joace.

Mă cam trec fiorii când trebuie să fac curăţenie. Ştiu că va spune, mami, vreau să te ajut! O las să "mă ajute" până când ceva cade, face pleosc-zdrong-pleoşc, transpir instantaneu şi aş vrea să înţeleagă cât de mult m-ar ajuta dacă m-ar lăsa în pace.

Îi spun, Andreea, doamne cât de mult m-ai ajuta dacă te-ai juca cu cangurul.

Andreea zice: NUUUUU, VREAU SĂ TE AJUT!

Câteodată, aproape că îl implor pe Andrei s-o scoată la plimbare, când trebuie să fac treabă serioasă.

Doar azi, am chemat-o eu de la desene, să mă ajute. A fost pentru prima dată când a răsunat în întreaga casă: Mami, vreau să mă ajuţi!

S-a bucurat nespus.

Eu prăjeam peşte şi am rugat-o să cureţe usturoi :)))

A zis: nu-i aşa că eşti mândră de mine? Nu-i aşa că nu puteai să şi prăjeşti peşte şi să cureţi usturoi?

Aşa-i, am spus, sunt mândră de tine şi mă bucur că am aşa un ajutor!!!

Hehe, a curăţat vreo doi căţei de usturoi, a zis, nu mai pot şi a tulit-o la desene. Nu m-a mai băgat în seamă până când n-am terminat. Nici n-a mai dat pe la bucătărie de atunci :)))

Nu ştiu dacă faza fazelor ţine de usturoi :P, dar cred că toată şmecheria asta a fost folosită şi pe mine când eram mică :D Faza cu: ajută-mă spus înainte de n-am nevoie de ajutor!

Vă amintiţi?

MARIA MIRABELA

Mărturisesc ca nu-mi mai aminteam nimic din filmul ăsta. Parcă, aşa, ca într-un vis, numele îmi spunea ceva.

Credeam că e vorba despre o singură fetiţă.

Am găsit o variantă pe google video, se vede prost, dar n-a contat. L-am urmărit cu sufletul la gură. Şi, ştiţi ce? Andreea a fost mai încântată de filmul ăsta din 1981, decât de multe alte desene moderne.

De aseară, sunt şi Oachi, Scăpărici şi Omidee... :)

Cod portocaliu de distractie

Nu mă deranjează că nu se poate circula cu maşina. Nu mă deranjează că sunt încă sute de tiruri care aşteapă să tranziteze vama. Nu mă deranjează că încă simţim în Giurgiu efectele codului portocaliu de ninsoare şi viscol. Nu mă deranjează nimic. Sunt copil fericit şi plâng dacă îmi spuneţi că zăpada asta se va topi.

O să am timp să mă vaiet că nu pot să-mi scot maşina din parcare, ori că tirurile îmi pun piedică în drumul spre serviciu, ori că abia ajung la treabă din cauza zăpezii care îmi ajunge la genunchi pe ici pe colo.

Acum emit o avertizare cod portocaliu de distracţie.

Vă invit să vă jucaţi cu mine!

Noi în ce-om... evolua?

Spinosaurus, dormind.

Şapte caloripus... (invenţie straşnică)

Microraptor
fratele lui T-Rex
Diplodocus

E o emisiune foarte deşteaptă pe National Geografic. Made especially for Bobo, zic.
Evoluţii este denumită, iar azi văzurăm cum microraptor a ajuns în jde mii de milioane de ani un curcan :D. Teoretic, of course.
Emisiunea a declanşat... actul de creaţie la Andreea şi l-a desenat pe diplodocus. Ăsta, teoretic nu ar fi evoluat în pasăre, doar că e mai uşor de desenat.
M-a întrebat Bobo: " dacă mai exista Tyranosaurus Rex... ce era? "
Era doar el. Noi nu. Mi-am imaginat. Aşa am şi răspuns, iar Bo mi-a mărturisit că Diplodocus ar fi putut exista încă pentru că era ierbivor.
Într-un târziu, l-a desenat şi pe microraptor.
Iată, mai sus! Foarte sus :)

Şi cum zice titlul postului, ce şanse sunt ca, după tutun, e-uri, gheaţă pe trotuar, 2012, să ajungem să evoluăm? Şi în ce?

Premiu de la Eva

Am primit Premiul de S.S. de la About Eva
Multumim frumos!
premiul are reguli *updated message*

1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali.

2. Fiecare S.S. trebuie sa isi creeze o legatura pe net la blogul (si autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul.

3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post, care explica ce este cu premiul.

4. Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze acest post si sa isi adauge numele la Mr.Linky List, astfel incat sa existe o evidenta a fiecarui ins premiat. (cine reuseste aici sa-mi dea un semn )

5. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.


Premiem si noi pe Sictireli

Am inteles ca se posteaza si regulile. :) Conformat.

Si inca trei prieteni :)


Columna

Metaxa

Alexandra

Cine sapa groapa altuia...

De fapt e: cine trage ramura altuia :)))

Fantomele din Alei

E foarte frumos în Alei, iarna. Nu l-am mai văzut demult aşa. Nu, nu de iarna trecută, de mai demult. De fapt, eu nici nu îmi amintesc să-l fi văzut acoperit de zăpadă, dar Andrei a replicat: E, na! Cum să nu... Aşa o fi.

Andreea m-a pus să citesc toate numele soldaţilor, statuilor. Colonel, sublocotenent, maior... Să îmi fie cu iertare, dar am râs observând că au sprâncene înzăpezite şi căciuli straşnice de nea :)))) Le-o fi frig, le-o ţine de cald...

I-am spus Andreei: ştii, mami, noaptea, când nu mai e nimeni, dar absolut nimeni în parc, statuile prin viaţă. Se aşează pe bănci şi povestesc despre război, despre iubitele lor, fac o tablă. Uite, şeful lor e ăsta...

Care? Întreabă fata, după care remarcă: auzi, mami, dar când prind viaţă le cresc mâini şi picioare? :)))

Râd şi spun: ah, nu! Se târăsc aşa... hârş, hârş... Mda, cum naiba mai joacă ei table, mi-am spus. Noroc că Andreea n-a mers mai departe.

M-am gândit apoi ce film mişto ar ieşi în Alei, despre fantomele-statui. Hai să facem un film!

Elefterescu voi fi eu.... Nicolae Elefterescu. Dispărut după un bombardament...

La casa

Ieri am fost acasă. După o săptămână. Eu m-am repezit la iepuraș și la cățelușă, iar Andreea la zăpadă. Era frig în casă şi pustiu. Destul de trist.