luni, 29 martie 2010

Am toate şansele să devin vegetarian


Ea e la chiuvetă, îşi spală cu bucurie farfurioara.
-Mami, de ce mănâncă oamenii fiinţe nevinovate?
Îmi trec prin minte, rapid, chipurile tuturor păsărilor şi animalelor pe care le-am gătit. Zic, mai mult pentru mine:
-Andreea, aşa a lăsat Dumnezeu...
Nu-mi place cum sună, n-are nicio legătură cu Dumnezeu. Aşa că reiau:
-Andreea, ai văzut, şi leii mănâncă gazele... Nu pot trăi fără ele. Au nevoie de carne ca să supravieţuască. Dacă ar mânca iarbă, ar muri...
Bobo se întoarce spre mine.
-Eu nu! Eu nu vreau carne, nu aşa ca tine... Eu nu vreau să mănânc fiinţe nevinovate...
Mă pleznesc peste frunte şi îi zic:
-E alegerea ta, mami! O să-ţi găseşti substanţele necesare şi în alte produse.

Mă gândesc serios la problema asta. Astă seară mi-am făcut o salată :)

duminică, 28 martie 2010

Picături de Florii


Ddacă tot a plouat, ne-am jucat toată ziua, împreună, doar noi două, în casă. Am găsit, în joacă, poze mai vechi. Una ne-a făcut dor. Dor de joacă într-o zi de primăvară. Pe cea mai frumoasă poieniţă din lume.




Florile au nevoie de apă. Aşa că Dumnezeu le-a dat astăzi, ploaie, de ziua lor :) Le spunem şi noi La Mulţi Ani! Florile noastre să înflorească şi frumuseţea lor să rămână pentru totdeauna!

miercuri, 17 martie 2010

Iepuraş drăgălaş











duminică, 14 martie 2010

Radiografia lui Cătălin

Am găsit acest text pe blogul lui Sictireli. Merită promovat şi iată-l!
Este vorba despre un comment la un articol publicat pe site-ul Antena 3, comment semnat de Cătălin.
Mă bucur doar pentru un singur lucru, că Bobo e prea mică să fie afectată de tot ceea ce ni se întâmplă. Dar mi-e ciudă că nu ştiu, ca cetăţean al României, ce pot să fac ACUM pentru ca ea nici să nu fie vreodată afectată.

“România este o ţară de poveste. O ţară în care nimic nu este ceea ce pare a fi. Credeti-ne, pe cuvânt La noi, în România: – Salariile cresc, scăzând – Pensiile sunt tot mai mari, fiind reduse. Medicamentele – gratuite trebuie cumpărate.

La robinet, apa caldă curge rece, iar apa potabilă nu e bună de băut. Trăim în frig plătind tot mai multă căldură. Plătim asistenţa medicală gratuită.

Avem un preşedinte care spune mereu adevărul dar fiecare promisiune a lui se dovedeşte a fi o minciună. Culmea, la fel se întâmplă şi cu primul ministru! Premierul ştie totdeauna ce vrea ?românul”, fără să-l întrebe niciodată.

Banii ţării sunt tot mai putini şi avem tot mai multi miliardari. Poporul primeşte tot mai mult iar numărul săracilor sporeşte în fiecare zi. Cel mai performant guvern ales de parlament este acela care tocmai fusese destituit pentru incompetenţă. Fiecare ministru jură azi, cu mâna pe biblie, că doreşte binele poporului şi de a doua zi porneşte un program menit să-l distrugă.

Salariile profesorilor au crescut cu 50%, prin reducerea cu 15%. Într-un singur an au fost create 200 000 locuri de muncă şi ca urmare numărul şomerilor a crescut cu 300 000.

Este garantată libertatea de exprimare a cetăţeanului datorită efortului serviciilor speciale de a le asculta, în fiecare clipă, telefonul. Libertatea presei este sfântă, de aceea ajung în stare de faliment tot mai multe ziare antiguvernamentale.

S-a redus cu peste 60% numărul taxelor şi impozitelor, dar plătim cu 20% mai mult taxe şi impozite. S-au desfiinţat peste 100 agenţii gubernamentales, prin creşterea numărului angajaţilor în plată al acestora cu circa 10%. Cabinetul premierului a fost micşorat, desfiinţat chiar, prin angajarea în plus la câtorva zeci de consilieri personali ai primului-ministru.

Constituţia este respectată de guvernanţi prin încălcarea fiecărui paragraf al ei, sub îndrumarea atentă a primului ministru care este doctor în drept constituţional. Din nou, culmea, la fel procedează şi preşedintele!

Legile cele mai bune în România sunt cele care nemulţumesc pe toată lumea. Avem şi o instituţie denumită Direcţia Naţională Anticorupţie care a obţinut rezultate.”


vineri, 12 martie 2010

Nu suntem singuri! Urmează poze ŞOCANTE!

Tremuram. Nu îmi amintesc cum am avut puterea să apuc aparatul foto, să fac încadratura, să îi zic misterioasei umbre: stai măăăăi, nemişcatăăăă!!!

Umbra a amuţit. Am transpirat abundent . Încă o dată. Shooting cu o umbră, reuşit.

Înainte să plece să se joace cu cangurul, umbra mi-a spus: hahahaha, ce gât subţireeee am :))))) Parcă aş fi un schelet!

joi, 11 martie 2010

Te iubesc, omule de zăpada!










Aş vrea să nu te topeşti, merit să nu te topeşti pentru că am muncit atât să te am! Chiar dacă eşti rece, brrrr, prea rece, mai bine rece decât deloc!
O să vin şi mâine să te văd, parcă meteorologii au spus că şi mâine va fi frig!

miercuri, 10 martie 2010

E ziua mea II

Mami a stat acasă de ziua mea, aşa mi-a promis. Promis şi făcut.
Ne-am jucat toată ziua! De-a v-aţi ascunselea, de-a pokemonii, de-a bakuganii, am dansat dance, blues, am cântat rock, ne-am jucat chiar şi de-a Michael Jackson care urmărea o fată în The way you make me feel.
Seara, am avut invitaţi. Am făcut o petrecere. S-au jucat toţi cu mine, pe rând, mai mult băieţii, că pe ei i-am ales. Gata, am cinci ani, Freud n-a aberat.
Am avut surpriza vieţii mele când a apărut un tort.

Am râs, au început să se bată toţi cu frişcă, toţi cu frişcă şi cu mine.


L-am provocat pe tati. L-am murdărit pe nas. El nu prea are limite, dar doamne, am râs până la sughiţ, până am zis, gata, fac pe mineeee!!! M-am spălat. M-am schimbat. Le-am spus deja că vreau să fie şi mâine ziua mea. Mi-au spus că e ziua mea în fiecare zi. Ştiu doar că n-o să-mi aducă şi cadouri zilnic. Dar dacă mi-ar spune La Mulţi Ani, ar fi suficient :)
Am cinci ani!
Wow, la zece mă mărit, le-am mărturisit-o astă seară.


E ziua mea!!!!
















Prima parte: Omidutza vesela!

luni, 8 martie 2010

La mai mare! :)




Sâmbătă, mami m-a pus la treabă. Am şters pe jos în dormitor şi bucătărie, am şters praful în dormitor.
În aceeaşi zi, am lăsat-o pe mami să meargă la magazin, am aşteptat-o cuminte acasă. A fost pentru prima dată când m-a lăsat singură. Sigur, nu prea mult, n-am apucat să mă bucur, cred că a alergat dus şi întors.
Mi-a adus în dar o broscuţă( broscuţă ţestoasă chiar nu aveam) şi când a venit prietena ei pe la noi, mi-au ondulat părul :)
A fost de asemenea pentru prima dată când am stat cu fetele mari aproape tot timpul, n-au vorbit despre băieţi, le-am spus eu de câţi îmi place(sunt vreo 20, dar doar din desene), am mâncat eclere şi am chicotit, jucându-ne toate trei cu păpuşile.
Sunt mare, prieteni, poimâine voi împlini cinci ani!

vineri, 5 martie 2010

Bobo, patru dintisori :)