S-ar putea ca fetei mele să-i placă în viitor, băieţii răi, pornind de la ideea că a preferat o cină romantică alături de un personaj negativ din Inuyasha. Eu am fost Naraku pe care ea, din cel mai rău demon, îl transformă într-un tip în stare să lase la o parte lupta pentru giuvaierul sacru în favoarea iubirii :P
-Vreau o cină romantică! îmi strigă, duminică dimineaţa pe la ora 09.00.
-Bine! spun, desfăcând palmele în semn că aştept sugestii.
-Aduc eu cănuţe şi tu suc...
-Nu suc, pentru că iar faci diaree( a fost un weekend cu asemenea probleme)!
-Bine, lapte?
-Doamne fereşte!
-Aduc eu şi apă!
Aduce cănuţele, farfurioarele şi câte o linguriţă, iar apa o toarnă cu grijă, mare grijă, dintr-o altă cană din plastic.
Eu mă aşez şi o privesc mândră.
-Ne mai trebuie şerveţele...
Fuge la baie şi rupe două bucăţi din hârtia igienică.
-Uite, ăsta e al tău şi ăsta al meu!
-Mulţumesc!
-Stai, mi-a venit o idee! strigă, şi n-apuc să întreb ce anume, pentru că o tuleşte la bucătărie şi vine cu faţa de masă.
Mă roagă să ridic tot, o aşează şi rămâne pe gânduri.
-Aduc cozonac!
-Nu cozonac! Ştii... burtica...
-Bine, covrigi!
O aştept cuminte pe fotoliu. Se întoarce cu o farfurioară plină cu covrigi.
Pentru că e timpul ca ea să se odihnească, o rog să se aşeze şi pun muzică.
-Nuuu, nu Michael Jackson, că nu se potriveşte, trebuie o melodie tristă! îmi strigă.
-Bineee...
Pun Michael Bolton şi râde încântată.
-Hai să bei! mă îmbie, luând încet cănuţa cu apă.
Ciocnim, ne urăm sănătate şi ea îmi spune fericită:
-Acum, Naraku spunea că e frumoasă! :)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu