A-ţi permite sau a nu-ţi permite. Iată provocarea!

Sunt destul de dese momentele în care îmi doresc să dau năvală în magazin şi să îmi permit să cumpăr tot. Sau, măcar, câte o bucată din toate.
Mi-ar plăcea să am destui bani cât să-mi cumpăr cel mai şmecher colţar, cea mai jmekeră bibliotecă, cea mai scumpă mobilă de bucătărie.
Sunt momente când îmi vine să plâng pentru că nu pot. Când îmi zic: ce dracu să vând ca să pot?
Apoi, mă loveşte momentul. Am aşteptat dormitorul meu, cel mai ieftin din oraş, cu atâta nerăbdare şi l-am primit cu atâta fericire încât, doamne-doamne, oare nu e un adevărat dar de la Dumnezeu, acela de a nu-ţi permite?
Să nu îţi permiţi ca apoi să poţi aprecia ? Încep să simt că merită chinul pentru câteva minute de fericire şi de împlinire. Şi încep să realizez că devin tot mai optimistă :) Cu vârsta, mama, cu vârsta... :D

Leapşă luată de la Sictireli

1. Cand cititi, pentru a marca locul unde ati ramas cu lectura, folositi semne de carte sau indoiti pagina?!
Semne de carte, bucăţele de hârtie din caiete cu poezii...

2. Ati primit, in ultimul timp, o carte drept cadou si, daca da, care a fost aceasta?
Am primit Persepolis by Marjane Satrapi

3. Cititi in baie?
Da. Etichetele de pe cutiile cu detergenţi.

4. V-ati gandit vreodata sa scrieti o carte si, daca da, care ar fi fost aceasta?
Da. Am început cu un mini-volum de poezii, am continuat cu câteva relatări amoroase, ce-i drept rămase platonice, cu niscaiva poveşti de dragoste fără final şi aş fi încercat o biografie.

5. Ce credeti despre colectiile de carte de la noi?

Am promis să mă reapuc de citit după ce va împlini fii-mea 7 ani. Încep cu colecţiile de carte de la noi.

6. Care este cartea preferata?

Ultima noapte de dragoste... C.P.

7. Va place sa recititi unele carti si care ar fi acestea?
Recitesc deocamdată agendele-jurnal din liceu. Dumnezeule, e o experienţă fantastică, puteţi încerca. CORECT: pe ale voastre.

8. Ce parere ati avea despre o intalnire cu autorii cartilor pe care le apreciati si ce le-ati spune?
În ultimul an de liceu, aveam fantezii cu Eminescu. Ce-i drept, apărea şi Bacovia din când în când. Le spuneam că mi-e ciudă că m-am născut atât de târziu. Târziu să mai scriu.

9. Va place sa discutati despre ceea ce cititi si cu cine?
Discut cu cel care mi-a dat leapşa. M-a şi pus la citit, recent. Am şi reuşit câteva zile :)

10. Care sunt motivele care va determina sa alegeti o carte pe care sa o cititi?
Primele rânduri de pe primele pagini.

11. Care credeti ca este o lectura “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie sa o citeasca?
Of. Un medic care fumează nu este credibil, cu ţigara între degete, atunci când îi recomandă pacientului să renunţe la ţigări. Voi răspunde peste 2 ani.

12. Care este locul preferat pentru lectura?

În niciun caz la bibliotecă. În fotoliu... îmi amintesc.

13. Cand cititi ascultati muzica sau lecturati in liniste?
Doar instrumentală. Vezi: the 5'th element soundtrack.

14. Vi s-a intamplat sa cititi carti in format electronic?
Hehe. Da, ultima carte pe care am început să o citesc, este în format electronic.

15. Cititi numai carti cumparate sau si pe cele care sunt imprumutate?
Citeam.

16. O carte este pentru mine… Cum ati descrie o carte?
Frumos răspuns a dat Sictireli. O s-o descriu aşa: cel mai bun film văzut vreodată.

Mulţam, sictireli, pentru leapşă şi pentru pofta de a citi :) Dau leapşa mai departe tuturor celor care accesează blogul lui bobo. Zic aşa, ca să pară că sunt mai mulţi.

Bâlciul din bâlci- găsit poze de anul acesta :)

Visăm la bâlciul din bâlci.

Andreea mă tot întreabă când vine vara ca să vină bâlciul. Deşi, anul trecut, i-a venit rău în căluşei :)))

Norocul meu este că sunt atât de minionă încâ încap perfect în toate maşinuţele, avioanele, trenuleţele posibile.

Şi dacă n-ar costa atât de aberant de mult, 3 minute de ride, " m-aş da" în toate.

Boowa and Kwala

http://209.85.229.132/search?q=cache:cby6tB7RcycJ:boowakwala.uptoten.com/kids/boowakwala-home.html+boowa+and+kwala&cd=2&hl=ro&ct=clnk&gl=ro

Fii-mea a reuşit să rămână la acest site.
Zile la rând.

Brăduleţ, brăduţ, brăduţ... dor!

E incitant să ţin de mânuţă o prinţişoară! E antrenant să nu-i rupi mânuţa de atât de mare drag.

Eşti o minune brăduţule! Eşti minunea mea cu minuni mai mici.

Minuni pe care eu le tot pun de pe-o ramură pe alta. E fantastic să decorezi şi să redecorezi bradul, de câteva ori pe zi.

Dar brăduţul nu mai e. Este, n-a păţit nimic, e înghesuit într-o cutie de carton.
Dacă ar fi fost după noi, copiii, brăduţul ar fi putut să ne încânte privirile chiar până anul viitor.

Nu ştim exact ce s-ar fi întâmplat dacă nu l-am fi strâns. A, ba da! Nu l-am mai fi aşteptat cu atâta înfrigurare.

O să ne fie dor de tine, bradutule!

New things

E foarte frumos. E cel mai frumos! E atât de frumos încât mi se pare o cruzime să le vad câteva ore pe zi şi să le visez, la propriu. Mi se pare o cruzime să le ştiu în bucătărie şi să aştept, nu ştiu cât, să le uzez :)

E ca "a dream coming true, so slowly it drives me a little bit crazy". Şi nu ştiu de ce, dar presimt că n-o să mă obişnuiesc prea curând cu tot ce ţine de our new home :)

Cum arată Noul An

Credeţi sau nu, noi nu am făcut poze de Revelion! Ne-am trezit, pe drum spre apartamentul prietenilor la care am petrecut, că nu am luat aparatul foto. Nu-i nimic, am zis eu, suflându-mi nasul, las' că facem poze cu telefonul. Pe semne că ne-am îmbătat mai repede decât ne aducem aminte, pentru că n-am făcut poze nici cu telefonul :)))) Glumesc, nu ne-am îmbătat chiar atât de repede, doar ne-am simţit atât de bine încât n-am simţit nevoia să facem pauză de poze. Am uitat complet, în cazul meu e ok, în al lui Andrei e ciudat. El nu se poate abţine. Deci, cred că i-a plăcut tăria :)))

Da, am fost răcită. Luasem paracetamol dup-amiaza, şi după ce a trecut efectul mi-a fost teamă să iau atât de repede altul. Avantaj: ficat mulţumit, dezavantaj: n-am simţit aromele mâncărurilor. Doar dulce, sărat, ştiţi cum este... Cumplit. Avantaj: în general, am mâncat puţin, din aceleaşi motive, şi nu m-am îngrăşat.

Altfel, pentru că vreau totuşi să vă arăt ce înseamnă pentru mine Anul Nou, am pregătit nişte poze minunate.

Sunt de la apartamentul în care urmează să ne mutăm. Curând, sper eu cât mai curând. Sunt ca un copil când îl văd. Am emoţii, nu mă pot abţine să nu tremur... de bucurie. Cine mă cunoaşte ştie că ar fi pentru prima oară în ultimii mulţi ani, foarte mulţi, când am ocazia să locuiesc ÎN CASA MEA, cu regulile mele, cu obiectele mele, cu ţipetele mele, cu soţul şi fetiţa mea. Nu că acum stau aiurea, dar nu se compară. Fiecare cu cuibul său. Aşa că, dau aici asigurări că indiferent cât de greu îmi va fi, la momentul potrivit, o voi învăţa pe Andreea că trebuie să fie ea. Ea cu viitorul ei. Orice va însemna asta pentru ea.

Indiferent de cât de greu ne va fi, oarecum singuri, îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a îndeplinit o dorinţă pe care am pus-o în noaptea de Revelion 2009( deci 2008 spre 2009). Frumos! Funcţionează, atenţie! :)

La Mulţi Ani, de 2010!