Brăduleţ, brăduţ, brăduţ... dor!

E incitant să ţin de mânuţă o prinţişoară! E antrenant să nu-i rupi mânuţa de atât de mare drag.

Eşti o minune brăduţule! Eşti minunea mea cu minuni mai mici.

Minuni pe care eu le tot pun de pe-o ramură pe alta. E fantastic să decorezi şi să redecorezi bradul, de câteva ori pe zi.

Dar brăduţul nu mai e. Este, n-a păţit nimic, e înghesuit într-o cutie de carton.
Dacă ar fi fost după noi, copiii, brăduţul ar fi putut să ne încânte privirile chiar până anul viitor.

Nu ştim exact ce s-ar fi întâmplat dacă nu l-am fi strâns. A, ba da! Nu l-am mai fi aşteptat cu atâta înfrigurare.

O să ne fie dor de tine, bradutule!