Picky. Mini-pictorial

Bobo si Picky

My Bobo- The Artist :)

Cultivăm sticle :P

Bere, suc, apă minerală... Ce pui în pământ, creşte, nu? Iată că noi am îndrăznit să depăşim bariele ştiinţei şi am tot aşteptat să iasă sticluţe de 500 ml măcar... :))))/

Adevărat: sticlele acoperă răsadurile pe care porumbeii vecinului le vor în guşă. Inovaţia îi aparţine mamaii Rada :)))

Fără titlu

(imagine preluată de pe flickr.com)

Transformă, Doamne, cruzimea în iubire! Cum poate exista atâta suferinţă în lume, de la durerea fizică a unui animal, până la cea a unui om care o şi conştientizează? Ce există în mintea unui copil în stare să chinuiască alte fiinţe? Cum îl poate încânta durerea pe care o provoacă altcuiva, când ştie cât de tare doare? Cât de limitaţi să fie părinţii unui asemenea copil? Cum se poate ca acest copil să nu se fi bucurat niciodată de drăgălăşenia unui animal?

În drum spre casă, ieri dimineaţa, în spatele blocului meu, descopăr o imagine de coşmar. Doi pui de căţel, cât palma mea de mari, unui negru şi altul maro, cred că pui de pekinez, zac zdrobiţi, lângă o cutie plină cu sânge. Mi se face rău, mă doare stomacul şi capul, dar nu pentru că mi-e scârbă de sânge, ci pentru că imaginea aceea era cumplită. Îmi imaginez imediat că au fost călcaţi de maşină care ar fi trecut peste cutia în care ei stăteau. Dar cutia era întreagă, doar rostogolită.

Întreb şoptit:

-Doamne, cine a făcut aşa ceva?

O doamnă aflată la etajul I, chiar deasupra mea, mă salută şi spune:

-Ieri, nişte copii, la vreo 9 ani aşa, i-au găsit aici, erau vii, erau aduşi de cineva în cutia aia. I-au luat şi i-au dat cu capul de pietre, le-au zdrobit capetele, apoi i-au pus sub roţile unei maşini. Am strigat la ei, dar nici nu mă auzeau.

-Dumnezeule!

-Da, şi tot copiii ăştia aduc pui de câine de nu ştiu de unde şi îi aruncă în clădirea asta, de la etaj, ca să îi vadă cum mor!

Ce aţi face voi dacă aţi vedea aşa ceva? Aţi putea să vă menţineţi calmul şi să le explicaţi copiilor că pe animale le doare ca şi pe ei? Le-aţi vorbi despre Dumnezeu şi despre Rai şi Iad? Despre Protecţia Animalelor şi ce le face dacă-i prinde.....? Sau i-aţi goni cu pietre, le-aţi trage palme şi v-aţi acoperi faţa cu ceva, să nu vă recunoască şi să vină cu săbiile peste familie?????

Ce aş face eu dacă aş vedea aşa ceva? Să ferească Dumnezeu să se întâmple asta, pentru că acei copii nu merită ceea ce le-aş face eu, ci părinţii lor. Şi părinţii părinţilor lor... 

Cină romantică dis de dimineaţă

S-ar putea ca fetei mele să-i placă în viitor, băieţii răi, pornind de la ideea că a preferat o cină romantică alături de un personaj negativ din Inuyasha. Eu am fost Naraku pe care ea, din cel mai rău demon, îl transformă într-un tip în stare să lase la o parte lupta pentru giuvaierul sacru în favoarea iubirii :P

-Vreau o cină romantică! îmi strigă, duminică dimineaţa pe la ora 09.00.

-Bine! spun, desfăcând palmele în semn că aştept sugestii.

-Aduc eu cănuţe şi tu suc...

-Nu suc, pentru că iar faci diaree( a fost un weekend cu asemenea probleme)!

-Bine, lapte?

-Doamne fereşte!

-Aduc eu şi apă!

Aduce cănuţele, farfurioarele şi câte o linguriţă, iar apa o toarnă cu grijă, mare grijă, dintr-o altă cană din plastic.

Eu mă aşez şi o privesc mândră.

-Ne mai trebuie şerveţele...

Fuge la baie şi rupe două bucăţi din hârtia igienică.

-Uite, ăsta e al tău şi ăsta al meu!

-Mulţumesc!

-Stai, mi-a venit o idee! strigă, şi n-apuc să întreb ce anume, pentru că o tuleşte la bucătărie şi vine cu faţa de masă.

Mă roagă să ridic tot, o aşează şi rămâne pe gânduri.

-Aduc cozonac!

-Nu cozonac! Ştii... burtica...

-Bine, covrigi!

O aştept cuminte pe fotoliu. Se întoarce cu o farfurioară plină cu covrigi.

Pentru că e timpul ca ea să se odihnească, o rog să se aşeze şi pun muzică.

-Nuuu, nu Michael Jackson, că nu se potriveşte, trebuie o melodie tristă! îmi strigă.

-Bineee...

Pun Michael Bolton şi râde încântată.

-Hai să bei! mă îmbie, luând încet cănuţa cu apă.

Ciocnim, ne urăm sănătate şi ea îmi spune fericită:

-Acum, Naraku spunea că e frumoasă! :)

Prezentator de stiri

Nu-i chiar aşa de simplu să prezinţi ştirile, mai ales dacă nu le ai scrise, de alţii, în faţa ochilor. Dar am imaginaţie, una bogată, un pic cam macabră, dar bogată :D Nu ştiu dacă atunci când voi fi mare voi fi în massmedia, poate voi fi pictor, sau medic, poate afacerist sau politician, dar deocamdată visez să prezint ştirile la o televiziune locală...

My moments of... not-so beautifull :D

Sună într-un fel în engleză şi, oameni buni, după baie, voi cum arătaţi? Ete na, arătaţi mai bine!

Fotomodel

Şi DA, azi am lătrat pentru prima oară!!!! Spre deliciul mamei. O aştept pe Bobo să ne jucăm până adormim amândoi, şi o s-o latru cu drag ca să râdă până sughite. Auzi, mami lui Bobo, ce zici, facem amândoi... Picky's Blog? :P

Băiat mare :)

Păi da, sunt băiat mare, pentru că azi am învăţat să mârâi. Ghiciţi cine m-a învăţat? Mama lui Bobo!!!! A mârâit la mine şi-am replicat. Uf, cam greu, parcă aş fi un mixer stricat, dar, Doamne, o să exersez! Ce? Ce? Dacă latru? Neeeaaah... Ce? Ce? Dacă tanti asta care mârâie la mine şi latră? O, da, şi nu prea ştie limba. O privesc cu milă şi promit c-o s-o învăţ eu cum să latre. Curând, când o să fiu băiat şi mai mare!

Mami, eşti...

-Mami, tu eşti pretenţioasă?

O privesc atent şi nu reuşesc să îmi dau seama ce-ar fi putut-o determina pe ea să creadă că aş fi pretenţioasă. Este, trebuie să recunosc, o întrebare bună şi aşa, încuiată cum mă simt, îmi duc mâna la bărbie şi spun:

-Păi, nu ştiu, nu cred, de ce aş fi pretenţioasă?

Ea scutură capul, stă pe gânduri şi îmi face semn că a greşit.

-Ăăăă, nuuuu, cum se zice atunci când crezi în noroc şi ghinion?

He he he. Încep să râd.

-Superstiţioasă?

Ea e fericită.

-Da, da. Mami, tu eşti superstiţioasă?

-Nu, mama, nu sunt.

Îşi pune o mână în şold şi mă priveşte superioară.

-Atunci, de ce ai zis că dacă sparg oglinda o să am 7 ani de ghinion?

Picky şi tati :)

LA MULŢI ANI TUTUROR COPIILOR DIN LUME! DIN PARTEA LUI BOBO ŞI LUI PICKY, DOI PUIUŢI DRĂGUŢI :)

Picky o "iubeşte" pe Broschisz

Şi ce dacă sunt foarte mic? Iubesc să o zmotocesc pe Broschisz. :D

Bun venit, Picky!

Picky are circa 6 săptămâni. E o splendoare de pekinez corcit cu Dumnezeu ştie ce, ceea ce-l face metis, nu? :)
Ieri, m-am dus s-o iau pe Bobo de la mamaie. Am salutat o vecină despre care ştiam că are căţeluşă. Am întrebat-o dacă mai are căţei, nici nu mă gândeam că aveam aşa noroc. Trebuia să mergem în oraş. N-am spus nimănui nimic, am îmbrăcat fata şi ne-am oprit la vecină. Picky a fost dus acasă în braţe, cu taxi :D, oarecum pe furiş.
Doarme mai tot timpul, îi place lăpticul mult. Azi-noapte am avut... noapte albă, pentru că din când în când, cam la vreo 2 ore, scâncea. Dar doar ca să-l mângâi. I-am aşezat cuibuşorul lângă mine şi am dormit mai tot timpul(cât am avut noroc), cu o mână peste el.
Îl duc pe balcon pentru pipi, stă acolo şi face când se întoarce în casă :))) Asta nu e bine, dar e atât de mic, încât mi-e şi teamă să-l cert. Avem de lucru!
Nu ştiu cum vom face de mâine încolo, dar Picky trebuie să rămână la noi.
Curând, o să postăm şi o filmare cu el când se joacă. În cele 10-15 minute cât stă treaz.
Sincer, uitasem cât de mult doarme un câine atât de mic.

Căutăm căţel!

Da, e adevărat!!! Repet, este adevărat!

Căutăm căţel! Un căţel pe care să-l îngrijim cum se cuvine(mami şi tati ştiu cum să o facă, au avut mereu, şi mă vor învăţa şi pe mine), un căţel pe care să-l iubim aşa cum numai noi ştim. Căutăm un căţel care să ne însenineze zilele şi să ne aducă linişte nopţile cu respiraţia lui blândă. Căutăm un căţel care să mă înveţe pe mine să fiu tot mai responsabilă, căutăm un căţel care să se joace cu mine până obosim amândoi. Căutăm un căţel cu care să se joace şi mami şi tati, şi presimt că o să ne certăm. Dar o să învăţăm să-l împărţim.
Căutăm un căţel: tati vrea rasă mare, mami nu e de acord, mami vrea cocker sau peckinez, eu vreau puddel :D Mami ar vrea şi toţi cânii fără stăpân din cartier, dar tati se face că n-o aude. Eu vreau, dacă puddel nu găsim, un "chiuaua", tati vrea mops. Mami mai vrea şi câine lup, dar l-am chinui în apartament. Poate că o vom regăsi pe căţeluşa din filmarea mai veche. Dar dacă nu..., şi pentru că mami e la butoane, uite, vrem un căţel care să arate cam aşa :D

Hop şi-al doilea dinţişor!

Îmi cam scapă limbuţa printre dinţi, dar am înţeles că sunt simpatică.

Cel de-al doilea dinţişor a căzut... nu, a zburat! Eram la mamaie şi m-am supărat pe ea, în timp ce mă schimbam, aşa că am muşcat din maieu. A durut un pic, dar am râs în hohote când am văzut dinţişorul prin aer... Verific zilnic dacă au început să crească ceilalţi, iar mami mi-i verifică zilnic pe cei care au rămas.

Uf, aproape că e distractiv tot ce mi se întâmplă!

Vă doresc tuturor un weekend frumos!

3 pentru zâmbete

Aceste momente amuzante au făcut un om trist să râdă. Am fost rugată să le scriu, ca să se întoarcă adesea la ele. Cu tot dragul, iată-le:

1. Mergeam cu Bobo spre serviciul meu. Aproape de Centrul de Afaceri, mă apucă de mână şi strigă:

-Mami, mami, mami, uite!!!

-Ce?

-Uite acolo!!!

Nu vedeam decât o clădire.

-Unde, mama?

-Uite acolo, pe zid, se învârte ceva!

Era ventilatorul unui aparat de aer condiţionat.

-Ah, zic. Da, am văzut. E un ventilator.

Bobo stă câteva secunde pe gânduri, mă trage de mână şi spune, ca după o revelaţie:

-Ahaaaa, de aia e vânt în oraşul nostru!

:))))

2. Găteam o supică. Am scos pulpiţa din apa clocotind şi am aşezat-o pe masă. Bobo intră în bucătărie, se repede la masă şi strigă, arătând spre cărniţă:

-Aaaaa, la noi până şi mâncarea fumeazăăăăă????

:)))

3. Despre iubire.

Eram la o terasă în Port. O întreb.

-Mami, ce înseamnă să fii îndrăgostit?

Se fâstâceşte(pe bune!).

-Zi, mami, ce înseamnă să fii îndrăgostit?

-Înseamnă să iubeşti!

-Bine, bine, zic. Dar cum eşti când eşti îndrăgostit?

Eu vreau să-mi descrie starea, efectiv.

-Eşti ca atunci când iubeşti.

-Of, da, mama, dar ce simţi?

Ea din ce în ce mai tare.

-Simţi că iubeşti!

Aaaa.

-Bine, dar cum se manifestă starea asta de iubire?

-Se manifestă din... inimă!

Bucuroasă că am scos şi altceva de la ea, o întreb.

-Dar, îţi tremură picioarele?

Ea:

-Da!

-Tati mă mai iubeşte?

Ea se uită pe sub masă la picioarele lui şi apoi la mine. Începe să râdă amuzată:

-Lui tati îi tremură doar un picior!!!!

E clar. Sunt iubită pe jumătate? :D

Un, doi, trei şi... ce zâmbet minunat!

Încă de la primele ore ale dimineţii, Andreea insista când pe lângă mine, când pe lângă tati: vă rooog, scoateţi-mi-l!!!

Încercam, se răzgândea. Au, dacă mă doare? Mai bine nu... Revenea. Ba da, vreau să mi-l scoateţi!
N-am reuşit cu mâna, Andrei a luat o aţă. A fost nevoie de vreo 5 încercări şi până la urmă... ţup :D
I-a curs sânge, a început să plângă, apoi a râs, apoi iar a plâns. Apoi, am pus dinţişorul într-un păhărel, l-am aşezat la geam şi n-au trecut două ore, iar Zâna a şi venit şi l-a luat. Acum aşteptăm cadoul.
Marea problemă a Andreei era că va fi urâtă, aşa ştirbă, dar spuneţi voi, nu-i aşa că e minunată?

P.S. : Îi mai dau câteva zile şi celui de-al doilea. Am o fată extrem de curajoasă.

Surpriză!

-Mami, mă doare un dinţişor!

-Cum aşa?

-Uite, am apăsat cu dinţişorul de sus pe cel de jos...

Mă reped la guriţa ei şi văd o dâră de sânge. Mă străduiesc să tac, dacă aude de sânge, chiar dacă nu doare, e de rău.

O întreb:

-Andreea, cum te-ai lovit?

-Nu m-am lovit! Am apăsat.

-Te doare tare?

-Nu, nu mă mai doare deloc!

O rog să mă lase să verific dinţişorul. Doamne, se mişca!!!

Reiau, speriată, dar fără să-i arăt:

-Te doare când fac aşa?

-Nu, deloc!

Cum să-i zic? Dacă începe să plângă? Ce s-o fi întâmplat... Dacă ar fi căzut în gură, aş fi ştiut. Şi eu şi jumătate din Giurgiu.

Hotărăsc.

-Mami, ţi se mişcă dinţişorul. Acum, trebuie să vorbim cu zâna să aducă ceva frumos în schimb...

Ce emoţii!!!

Ea face ochii mari şi mă aştept să izbucnească în plâns.

-DAAAAA? Chiar mi se mişcă???

Era fericită! Pe mine mă durea stomacul.

Am dat năvală pe Internet. La ce vârstă cad dinţii de lapte. Am găsit că, în mod normal, se întâmplă între 6-7 ani. Aşa ştiam şi eu. Ea are 5 ani şi 2 luni. Am găsit că se poate întâmpla şi la vârsta aceasta. Primii: cei doi dinţişori de jos.

Acum, înainte să adoarmă, am văzut că umbla la dinţişor. Mi-a zis că parcă n-ar mai fi la locul lui. Când am pus mâna, am simţit că se mişcă şi cel de-al doilea. Bineînţeles că i-am verificat pe toţi, apoi. Ceilalţi sunt în regulă. Uf, dragii noştri, ce trăiri!

Leapşă de... plăcere :)

About Eva m-a onorat cu o leapşă pe care, chiar dacă am luat-o cu întârziere, o primesc cu mare plăcere.

Ce-mi place în... 10 puncte, am înţeles. Sau zece lucruri care-mi plac, cred :D

1. Să o iau pe Bobo în braţe, în timp ce ea doarme, şi e moale şi răspunde, visând, şi eu te iubesc.

2. Să stau noaptea pe malul mării şi să dau note valurilor care se joacă la picioarele mele.

3. Să mă duc cât mai adânc în pădure, să-mi golesc fiinţa de orice altceva şi să mă concentrez doar asupra mirosului de iarbă, frunze, flori, scoarţa copacului. Să aştept căprioarele şi să imit păsările.

4. Să ies la ţigară, ca şi cum m-aş premia aşa pentru fiecare lucru realizat.

5. Să mănânc cremă de ciocolată pe pâine în timp ce mă uit la filme de groază.

6. Îmi place atât de mult zona Bran-Moeciu, încât dacă aş avea ocazia, acolo m-aş muta, nu altundeva. Dar nu în localitate, ci pe pământul aflat la poalele unuia dintre masivii a căror imagine îmi aduce aminte că trăiesc.

7. Să mă joc cu câinii.

8. Să merg mult cu maşina şi când ajung la culcare, când închid ochii, să se deruleze în minte, rapid, secvenţe din călătorie.

9. Să visez cu ochii deschişi, să fac scenarii, să fiu invincibilă, doar aşa pot.

10. Îmi mai plac poeziile, romanele de dragoste, să număr stele, carnea pe grătar, berea rece, desenele animate, mângâierile şi Queen.

Leapşa merge la My Self, Cosmin şi Stranger

O să vă placă :D

Very funny pictures!! :))))

Sunt la cerere, şi le-a făcut singură şi m-a implorat să vi le arăt. :)))) Am râs cu lacrimi, am sughiţat şi am tuşit. Tuşeşte oricum... de vineri. Amigdalită acută e diagnosticul. Eu aş fi zis laringită, dar mă rog... cert e că ingheţata şi urletele şi-au făcut treaba. Dacă am ratat 1 Mai? N-aş zice, l-am petrecut în pat, alintându-ne, iubindu-ne şi făcându-ne bine.

Padurea Minunata

Duminica, Balanoaia, o minunatie de loc.